Despartiri..regrete..

Multora dintre noi ni s-a intamplat sa ne simtim atrasi de o anumita persoana chiar si la o prima intalnire , ca apoi aceasta atractie sa se transforme in sentimente, afectiune, dor, dar apoi..inevitabil apar despartirile, despartiri cu promisiuni de revedere, de keep in touch. Feeling-ul despartirilor le-am simtit la terminarea liceului, facultatii, la despartirea de o persoana draga (care , in majoritatea cazurilor pleaca in alta localitate, tara). Si atunci se insereaza un sentiment de tristete. pacat..ar trebui sa ne bucuram ca am avut parte de prieteni, colegi buni, nu? si sa mergem mai departe. si mai ales sa respectam promisiunile facute... cu toate astea suntem tristi.
Deja s-au strans prea multe despartiri, dar stiu ca prieteniile bune sunt puternice si oricat de mare ar fi distanta mereu se va gasi o oportunitate de intalnire.

Trebuie s-o fac si pe asta!

Ce-i drept ideea cu blogul mi-a venit mai demult dar hotararea a fost luata acum cateva minute dupa ce am vazut "Avatar"...frumos film btw. Insa nu a reusit sa treaca de pauzele mele din timpul filmului...(nu reusesc sa duc un film pana la capat fara sa nu fac o pauza)..cred ca "the best" pentru mine va fi filmul care ma va tine imobilizata in camera mea ....ca la cinema de nevoie trebuie sa stau ca-mi place sau nu ce vad...asa, ca din respect pentru ceilalti :D. Ahhh si ca sa nu induc in eroare ! Nu filmul m-a determinat sa incep sa scriu, ci gandurile astea care nu-mi dau pace in miez de noapte :))
Revenind la mine...dupa cum am spus ma gandeam mai demult la chestia asta, pentru ca imi place sa citesc blogurile altora, pentru ca uneori simt nevoia sa scriu,si pentru ca as vrea sa afle si altii chestii interesante ( deci nu sunt o egoista).
Pentru o prima postare e de ajuns , sper sa ma si tin de el!
Pe mai tarziu!